Aici servim propriu zis cafeluța și purtăm conver-
sațiile spirituale ...
Toată lumea bea cafea
creat: Luni, 06. Octombrie 2014 Ora 14:05.
modificat: Joi, 09. Octombrie 2014 Ora 16:25.
Lumea, astăzi, fiind comodă
A găsit o nouă modă:
Dimineaţa, vrea, nu vrea,
Bea o ceaşcă de cafea
Nu-i nimic fenomenal
Obiceiul e banal.
Păi, dacă toată lumea bea
Mă întreb: Eu de ce n-aş vrea?
Prin urmare, azi în zori
Am căscat de două ori,
M-am mai şi întins un pic
Şi-am dat fuga, la ibric.
Am pus apă, două ceşti,
Din ziar am citit trei veşti,
Mă-nvârt de trei ori în loc
Şi pun ibricul la foc.
Pun mâna pe linguriţă
O prind zdravăn de codiţă,
O-nfing adânc în chisea
Şi scot zahărul cu ea.
Mă bucur că am de toate
Şi îmi merge ca pe roate,
Dar mă bucur prematur:
Aghiuţă e prin jur ...
Îmi aduce aminte îndată:
„-- Cafeaua nu-i măcinată !...”
Tiii !... Câtă dreptate are,
Am doar boabe la păstrare ...
Nu-i nimic, de mă grăbesc
Iau râşniţa şi-o râşnesc.
Dar, la naiba de belea !...
Unde o fi râşniţa ?...
Iar mă-nvârt, iar mă sucesc
În sfârşit, îmi amintesc ...
De trei zile, bat-o vina
E dată pe la vecina ...
A ei a lăsat-o-n drum,
S-a oprit şi a scos fum ...
Nu mai sta ... Hai, că ai treabă !...
Cere-i rîşniţa în grabă.
......................................................................
Sun la uşă. Ţâr, ţâr, ţâr !...
Mă uit zăpăcit în jur,
Dar vecina nu răspunde.
Unde o fi Doamne ?... Unde ?...
Nu-i vecina. E plecată .
Se întâmplă, câteodată ...
Râde-n hohot Aghiuţă:
„--Ai rămas azi de căruţă ...
Şi-ai mai dat şi de belea,
Astăzi nu mai bei cafea !...”
-- Râzi tu, râzi, drace coclit
Însă nu m-ai păcălit !
Problema e prea banală.
Am râşniţă manuală.
Mi-a rămas de la bunici.
Ei, acuma ce mai zici ?...
Caut râşniţa-n debara
Şi pun boabele în ea
Învârt coarba îndârjit,
Mă uit să văd ce-a ieşit.
A ieşit perfect, fireşte
Gata !... Nimic nu-mi lipseşte.
Simt aroma minunată
Din cafeaua măcinată ...
.......................................................
Mă îndrept către ibric
Dar apă mai e un pic.
Cât timp am întârziat
Apa s-a evaporat.
Acum ce e de făcut ?...
O iau iar de la început ...
.........................................................
Am muncit cât am muncit
Dar acum sunt mulţumit:
Am în faţă o ceaşcă mare
Cu cafea îmbietoare
Şi arată bat-o sfântul
Mai neagră decât pământul
Are un miros ... belea
Când mai pun şi rom în ea.
Cred că i-aş fi pus capac
Dacă îi turnam coniac !...
Sorb din ea cu încântare
Să îi simt orice savoare.
Din pendulă însă, cucu',
Parcă n-ar avea de lucru ...
Şi-n ureche-mi strigă ... Vai !...
Că e ora pentru ceai ...
Dar vedeţi ?... Ăsta e baiul
Că mie nu-mi place ceaiul.
Eu beau ţuică, beau şi bere
Chiar şi vin beau cu plăcere,
Însă ceai nu beau, şi pace ...
Apă fiartă. Zău, nu-mi place ...
Aşa sunt de când mă ştiu
Filozof din tată-n fiu
Şi într-una mă gândesc
Că beau şi-o să ruginesc ...
Şi mă mai bate un gând
Ce te faci atuncea când
Vrei să bei şi nu ai ceai ?...
Nu-i aşa că bei ce ai ?...
...........................................................................................
Acum ar fi cazul să vă delectez cu puțină muzică.
Atenție !... Băgați-vă degetele în urechi. Încep !...
Pentru că tot v-am zgâriat urechile, acum ar fi
timpul să le și mângâi un pic ...
,
...Și să vă îndulcesc un pic ...
